01
:anotimpul te strângea în brațe
un miros de alterate fructe îi aburea gura
un dezgust aveai față de toate
dar mai ales de sine
ca pe o ceașă te-ai luat de toartă
și te-ai aruncat de pe margine
obosit de acel veșnic hurduit al planetelor
cu-n lung pleoscăit de ușă de fier
ți-ai închis asemeni unui roi de vise de cadavru
toate zilele din urmă